Muntii Raraului

O drumetie in Muntii Rarau ofera calatorului ambianta plina de autentice frumuseti carpatine, in care brazii si molizii aduc farmecul nordului. Aici, in zorii zilei, drumetul are prilejul sa asculte crimpeie din simfonia naturii, in care cintecul pasarilor, acompaniat de fosnetul padurilor de conifere, reprezinta o traire.
In prag de seara, ceturile din vai si norii zdrentuiti de vint, printre care apar, din cind in cind, siluetele Pietrelor Doamnei, te transpun in lumea basmului. Eleganta cetate de piatra a Raraului, impreuna cu cupola alpina a Giumalaului aduce, pe meleagurile Bucovinei un crimpei din peisajele Alpilor, intetind chemarea tainica a muntilor. Noptile cu luna si cer instelat, rasariturile si apusurile de soare, furtunile verii si viscolele iernii aduc in Rarau, fiecare in felul lor, frumuseti tainice si meditative, toate pe fundalul unui peisaj in care se imbina nuantele alb-cenusii ale calcarelor cu verdele inchis al padurilor de conifere si cu cel deschis al pajistilor alpine, brodate multicolor cu flori de munte.

Spre locurile descalecarii…
Marele zugrav al frumusetilor pamintului romanesc scria despre Rarau:
“Daca veti urca vreodata – si eu va sfatuiesc sa urcati – prin umbra Carpatilor Rasariteni, pe la Piatra Neamt si Tirgu Neamt spre locurile celei dintii descalecari, de la un timp veti baga de seama ca se vorbeste tot mai putin despre Ceahlau, muntele venerat al Moldovei, si ca pe masura ce se apropie Tara de Sus, puterea lui scade, spre a face loc treptat, in vorbirea si in constiinta oamenilor, unui alt munte a carui stea incepe sa se ridice la orizont.
Iar atunci cind veti lasa miazanoaptea, cotind spre apus, catre tinuturile paduroase ce se ridica in zare, catre patria de demult a locurilor, atunci, pe masura ce va veti afunda intr-o lume de legenda si de miresme foarte tari ale trecutului, muntele acela se va ridica tot mai sus, iar numele lui il veti auzi tot mai des, ca pe al unei realitati primordiale cu care toate celelalte intra in relatii. Soarele rasare sau apune pe Rarau, norii se aduna sau se imprastie de pe Rarau, Moldova si Bistrita curg de o parte si de cealalta a Raraului, turmele urca sau coboara de pe Rarau. O intreaga lume, cu ceilalti munti ai ei si cu apele care curg prin vai, fiind frumusetii firii mereu schimbatoare oglinzi, graviteaza in jurul Raraului, in jurul masei lui enorme si linistite, inconjurate cu piscuri albe de calcar. De cind aceste paminturi au un chip si un nume, Raraul ia parte la viata lor si ca o inima puternica, si ca o frunte in jurul careia bat marile aripi ale fanteziei. In padurile lui, oamenii patrund ca intr-un templu, spre pasunile lui isi mina turmele, calcarul de la poale i-l prefac in var, dar acela din piscuri straluceste in viata lor ca lumina unei stele polare.

In alte locuri pot fi munti mult mai mari sau fluvii mai puternice, marea sau oceanul; aici, Raraul reprezinta dimensiunea fundamentala a lumii, latura cosmica a vietii si a istoriei. Plin de fosnete si de murmure de tot felul, de tipete de pasari si de salbaticiuni, se inalta de pe fundul luncii spre cer, ca un enorm telescop in oglinzile caruia aluneca timpul si infinitul. Cu el incepe, acolo, in partea de miazanoapte a tarii, realitatea sufleteasca din care a izvorit induiosatoarea potrivire de cuvinte: Pe un picior de plai, pe-o gura de rai…“
La poalele Raraului se intretaie zone si vai depresionare care leaga tinuturi de legenda: Tara Maramuresului cu tinutul Neamtului, Transilvania cu Moldova, prin dulcea Bucovina.
… pe urmele lui Dragos Voda
Dinspre Maramures, prin Prislop, unul dintre cele mai fermecatoare pasuri de culme din tara, apoi pe valea Bistritei Aurii se strecoara printre culmi muntoase, paduri si poieni – o artera de mare insemnatate istorica. Este vechiul drum al “descalecatului” lui Dragos Voda. Acest drum se continua pe Valea Bistritei pina in tinutul Neamtului si mai departe, spre intinsa vale a Siretului.
Stravechile drumuri se intretaie in Depresiunea Dornelor cu cele ce vin dinspre meleagurile Sucevei si ale Botosanilor. Ele strabat culoarul Gura Humorului – Vama – Cimpulung Moldovenesc, apoi, prin Pasul Mestecanis pina in Tara Dornelor si mai departe, prin Pasul Tihuta sau prin vaile Ilvelor, spre Transilvania.
Muntii Rarau-Giumalau intrunesc toate conditiile pentru a se inscrie in cadrul marilor arii turistice. Ei ofera elemente de mare atractivitate: relief carstic, numeroase puncte de belvedere, rezervatii naturale si multe altele.
Aflindu-se in imediata vecinatate a Obcinelor Bucovinei, Muntii Rarau-Giumalau adapostesc un potential turistic bogat si variat. Pietrele Doamnei, Piatra Zimbrului, Piatra Soimului, Virfurile Adam si Eva, Piatra Buhei, turnurile de la Popii Raraului, pe linga care serpuiesc poteci si drumuri patriarhale, uimesc prin maretia si farmecul lor fara asemanare.
Renumite prin frumusete sint si formele de relief carstic si in special cheile sapate in calcar, cum sint cele ale Zugravilor, Moara Dracului, Strajii sau Izvorului Alb.

Obcinele Bucovinei adapostesc in vai ascunse sau in mijlocul codrilor nestemate ale culturii universale, protejate de UNESCO. Toate acestea atrag interesul pentru practicarea turismului sub toate aspectele sale, fie ca este vorba de drumetie, de turism cinegetic, de pescuitul sportiv, de turism cultural sau itinerant, cu mijloace auto.

Poteci care „urmaresc“ soseaua
Muntii Rarau-Giumalau sint inzestrati cu o numeroasa retea de poteci turistice marcate si sosele modernizate. Acestea permit calatorului sa-i strabata in toate directiile, pentru a admira frumusetea peisajelor montane.
Una dintre aceste poteci ne va conduce in cele ce urmeaza din Cimpulung Moldovenesc pina pe Podul Raraului. Pornim asadar, pe traseul: Cimpulung Moldovenesc – Poiana Sihastriei – Hotel alpin Rarau.
Marcaj: punct rosu
Diferenta de nivel: 900 m
Traseul este accesibil tot timpul anului.
Desfasurindu-se de-a lungul unei sosele modernizate, de 14 km, acest traseu este considerat ca fiind principal pentru urcarea in Rarau dinspre Valea Moldovei.
La circa 50 metri de Gara Cimpulung-Est, se desprinde spre dreapta o straduta care traverseaza calea ferata. La intersectia cu soseaua nationala se intilneste un stilp indicator pe care sint precizate coordonatele traseului. Straduta, valea si cartierul din aceasta parte a orasului poarta denumirea de Izvorul Alb. Cartierul Izvorul Alb reprezinta una dintre cele mai vechi parti ale orasului, fiind alcatuit din case vechi, dar si noi, toate pastrind autenticitatea arhitecturii populare bucovinene.
Soseaua urmareste valea ce este strajuita de muntii Bodea spre vest si Cucoara spre est, acoperiti de paduri, pasuni si finete. La circa 2 km de la intrarea in traseu, valea se ingusteaza, taind o cheie in calcarele care alcatuiesc cele doua versante. Ne aflam in Cheile Izvorului Alb, in care se remarca o stinca ce poarta numele de Piatra Buhei, cuibul din legenda al bufnitei. Dupa ce trecem de Piatra Buhei, lasam in urma si ultimele case ale Cartierului Izvorul Alb.
Urmarind in continuare soseaua de-a lungul vaii, in scurt timp lasam in stinga poteca marcata cu cruce galbena, trecem de citeva ori cind pe un mal, cind pe celalalt al Izvorului Alb si incepem sa urcam usor spre Poiana Sihastriei.
La 7 km de la plecare, pe partea dreapta a drumului, intilnim un izvor binecuvintat, loc pentru odihna si aprovizionare cu apa. Izvorul isi are obirsia in Poiana Sihastriei, unde intilnim alte doua trasee ce vin din Cimpulung Moldovenesc, marcate cu triunghi albastru si triunghi galben. Poiana Sihastriei reprezinta un loc de aduceri aminte, de rememorare a faptelor cuprinse in legendele legate de Petru Rares si Doamna Elena. Din ctitoria ce exista aici a ramas doar o cruce, intreaga constructie fiind mutata, conform legendei, pe cealalta parte a Raraului, la Chiril, in anul 1775, cind Bucovina a fost cedata de otomani Imperiului habsburgic. In prezent, schitul din Poiana Sihastriei a fost refacut.
Din Poiana Sihastriei putem parasi soseaua, urmind poteca marcata cu punct rosu, triunghi galben si triunghi albastru, care intersecteaza in numeroase puncte serpentinele soselei, insa efortul fizic este mai mare. Din Poiana Sihastriei, soseaua urca in serpentine largi, dar tot mai numeroase, si la circa 12 km de la Cimpulung-Est vom avea o imagine de neuitat asupra Coltilor Tiharaiei, situati la 1400 metri altitudine, ce rivalizeaza prin semetia si salbaticia lor cu Pietrele Doamnei, Piatra Zimbrului si Piatra Soimului.
De aici, vom avea mereu, spre est, virful Rarau. Ultima serpentina ne scoate in saua dintre Virful Rarau si Munceii Raraului, la 1435 metri altitudine. Aici intilnim soseaua modernizata care vine din Valea Bistritei pe la Chiril.
In fata zarim Piatra Soimului, iar spre est emblema Raraului – Pietrele Doamnei. Dupa circa un kilometru de mers de la intersectia celor doua sosele, ne vom afla in fata Hotelului alpin Rarau, la 1520 metri altitudine. Turnurile Pietrelor Doamnei si privelistea asupra Virfului Rarau rasplatesc din plin efortul de a ajunge pina aici.

De la hotel, urmind spre vest o poteca printre brazi, ajungem la Piatra Soimului, unde se afla un loc amenajat cu banci si imprejmuire metalica, pentru a putea lasa privirea sa rataceasca in voie asupra Giumalaului si Vaii Moldovei.