Enisala, misterioasa cetate genoveză

Pe drumul ce duce de la Babadag spre Tulcea găsim satul Enisala, a cărui denumire provine din limba turcă şi înseamnă „Satul Nou”. Aproape de sat veghează, din epoca Evului Mediu, cetatea cu acelaşi nume. Primele cercetări asupra cetăţii Enisala, numită şi Heracleea, s-au făcut dinaintea celui de-al doilea război mondial.Fortăreaţa a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIV-lea

Fortăreaţa medievală, construită de genovezi în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pe un deal calcaros, în apropierea lacurilor Razelm şi Babadag, rămâne una dintre cele mai misterioase cetăţi de pe teritoriul Dobrogei, din cauza puţinelor date care se cunosc despre ea, dar şi una dintre cele mai spectaculoase, datorită lucrărilor de reabilitare şi a locului unde este amplasată.

Cetatea de la Enisala, se numara printre monumentele de arhitectura militara de pe teritoriul Romaniei, ridicata in evul mediu care se remarca prin conceptie planimetrica, sistem de fortificatii, tehnica constructiva, elemente arhitectonice. Fortificatia a fost construita in a doua jumatate a sec. al XIV-lea de catre o autoritate care viza zona de la Gurile Dunarii. Pe baza tehnicilor constructive, s-a emis ipoteza ca singurii interesati de ridicarea unei cetati situata in cadrul sistemului de fortificatii din nordul Dobrogei, orientata spre mare pentru supravegherea traficului navelor, erau negustorii genovezi, care dispuneau de mari sume de bani castigate din comert si erau detinatorii monopolului navigatiei pe Marea Neagra.

Fortificatia de la Enisala a facut parte din lantul de colonii genoveze care ingloba orasele din Delta – Chilia si Likostomion, Cetatea Alba la gurile Nistrului, Caffa in sudul Crimeei. Intre 1397-1416 cetatea de la Enisala a facut parte din sistemul defensiv al Tarii Romanesti in timpul domniei lui Mircea cel Batran. Dupa cucerirea Dobrogei de catre turci la 1419-1420, in cetate s-a instalat o garnizoana militara otomana.

Ulterior, datorita inaintarii stapanirii turcesti dincolo de gurile Dunarii pana la Cetatea Alba si Chilia (1484), si a formarii cordoanelor de nisip ce separa lacul Razim de Marea Neagra, cetatea a fost abandonata in sec al XVI-lea, pentru ca nu mai corespundea intereselor strategice si economice turcesti.

[/toggle_box]

Stratul arheologic este foarte subţire, imediat dai de stâncă. Sunt două incinte, una se vede că este restaurată, cealaltă se observă mai puţin şi aceasta închidea accesul de la malul lacului. Pe vremuri, se naviga în acel spaţiu cu ambarcaţiuni mici pentru că tot complexul Razelm-Sinoe era un golf mare. Încet-încet, aluviunile cărate de Dunăre şi acţiunea mării au dus la crearea unui cordon de nisip care a închis zona. „Acest fapt a dus la prăbuşirea economică a Histriei la finalul existenţei ei pentru că nu se mai putea face navigaţie. Histria a fost nevoită să se reprofileze din cetate de negustori şi navigatori într-o cetate producătoare de produse agricoleO”, a precizat directorul Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, dr. Gabriel Custurea.

Deţineau monopolul navigaţiei în Marea Neagră

Genovezii aveau misiuni comerciale nu foarte extinse. Adeseori se instalau în aşezări vechi, unde şi făceau cartiere. După sute de ani, cercetătorii au dat de urma genovezilor pe tărâm dobrogean. Astfel au fost descoperite acte notariale din secolul al XIV-lea, la cetatea-port Chilia şi la Licostomo – port dunărean medieval. Documentele atestă activitatea lor economică, diversele tranzacţii care s-au făcut atunci, prin desluşirea unor nume de negustori, armatori, meşteşugari. Genovezii erau recunoscuţi drept deţinătorii monopolului navigaţiei pe Marea Neagră, în apele căreia ancorau şi vase greceşti, sub pavilion genovez. Acestea adunau bogăţiile din jurul mării, cereale, arme, veşminte din mătase şi catifele. Se mai aduceau pe uscat, din Siberia, blănuri. După cucerirea Dobrogei de către turci, la Enisala a fost instalată o garnizoană militară otomană. Cetatea a fiinţat până în sec. al XV-lea, când cronicile turceşti spun că sultanul Mehmed I a reparat Isaccea şi Enisala după ce le-a cucerit de la Mircea cel Bătrân. Cert este că în sec. al XVI-lea cetatea nu mai funcţiona.

Proiect de restaurare

„În ultimii zece ani s-au făcut nişte lucrări de restaurare şi chiar arată bine. Mai demult erau nişte găuri în pereţi”, a completat arheologul. Zidurile de incintă, turnurile şi bastioanele cetăţii sunt parţial conservate şi restaurate. Cercetările arheologice au scos la lumină monede bizantine, genoveze, tătărăşti, moldovene, muntene şi turceşti. Anul trecut, la cea mai recentă restaurare, zidurile cetăţii Enisala au fost întregite. Fortificaţia a fost construită în scop militar, defensiv şi de supraveghere a drumurilor de pe apă şi de pe uscat. Enisala a făcut parte din lanţul de colonii genoveze care reunea oraşele de la gurile Dunării. Accesul către fortăreaţă este uşor acum, după ce drumul până în buza sa a fost reabilitat şi s-a construit şi o parcare. Peisajul de la înălţime este spectaculos.