Bătălia de la Kursk

Bătălia de la Kursk, de asemenea, cunoscută sub numele de bătălia din arcul de la Kursk (5 iulie-23 august 1943), este una din bătăliile-cheie ale celui de al Doilea Război Mondial , după care Armata Roşie a trecut la o ofensivă deplină, iar trupele germane au pierdut definitiv iniţiativa strategică.
Alături de bătălia de la Stalingrad, ea este considerată un punct de cotitură în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Bătălia de la Kursk este cea mai mare bătălie de tancuri din istorie, la ea au participat peste 2 milioane de oameni, 10.000 de tancuri şi peste 4 mii de avioane.

Arcul de la Kursk este o proeminenţă formată în centrul frontului sovieto-german în timpul ofensivei de iarnă a Armatei Roşii şi al contraatacului trupelor germane din Ucraina de Est, cu o adâncime de până la 150 de kilometri şi o lăţime de 200 de kilometri.

Bătălia de la Kursk este împărţită în trei etape:

Operaţiunea defensivă de la Kursk (5-23 iulie)

Operaţiunea ofensivă de la Oriol (12 iulie-18 august)

Operaţia ofensivă de la Belgorod-Harkov (3-23 august)

Trupele sovietice erau comandate de Gheorghi Jukov, Nikolai Vatutin, Ivan Konev şi Konstantin Rokossovski.

Trupele germane erau comandate de Erich von Manstein, Hans Gunther von Kluge, Walter Model, Herman Goth.

Comandamentul german a decis să desfăşoare o operaţiune strategică amplă la arcul de la Kursk în vara anului 1943. Planul prevedea începerea unor atacuri convergente în zonele oraşelor Oriol (din nord) şi Belgorod (din sud). Grupările de şoc trebuiau să se unească în raionul Kursk, încercuind trupele Fronturilor Central şi Voronej ale Armatei Roşii. Operaţiunea a primit denumirea Citadela. Pentru desfăşurarea operaţiunii Citadela, comandamentul german a concentrat 50 de divizii, între altele şi 16 divizii de tancuri şi motorizate. Gruparea era formată din aproximativ 900.000 de militari, circa 2.700 de tancuri şi 2.000 de avioane.

Aceasta a reprezentat aproximativ 70% din diviziile de tancuri, până la 30% din cele motorizate şi peste 20% din diviziile de infanterie, de asemenea, peste 65% din toate avioanele de luptă care au acţionat pe frontul sovieto-german, care s-au concentrate pe o suprafaţă de aproximativ 14% din lungimea frontului.

Gruparea sovietică a inclus peste 2 milioane de oameni, mai mult 5.000 de tancuri şi piese de artilerie autopropulsate, de asemenea, aproximativ 3.000 de avioane. Trupele sovietice depăşeau de aproximativ 2 ori armata germană care le opunea rezistenţă lângă Kursk.

Bătălia de la Prohorovka

Germanii au contat pe un atac fulgerator, care in opinia lor ar fi putut schimba soarta razboiului impotriva URSS.In acest scop au mobilizat o forta impresionanta constand in aproximativ 50 de divizii, care insumau 900 000 de soldati,si includeau 17 divizii de  motorizte si blindate cu un total de 2700 tancuri si tunuri autopropulsate.
Nemtii au inceput atacul in data de 5 iulie 1943, atacand de pe flancurile nordic si sudic concomitent, in ideea de a incercui armata ruseasca, asa cum au fost ei incercuiti la Stalingrad.

Si de aceasta data ofiterii rusi s-au dovedit mai buni strategi, ei au anticipat acest atac si s-au retras pe pozitii defensive de unde supuneau armata germana unui tir necrutator de artilerie. In prima zi a bataliei numeroase tancuri germane s-au inpotmolit in campul de mine si au fost distruse de artileria ruseasca.Numai in aceasta prima zi nemtii au pierdut 586 de tancuri

Inca din a doua zi de batalie germanii au apelat la rezervele tactice pt a da mai multa consistenta atacului.
Densitatea de tancuri era enorma, la fiecare 10m de linie de front era un tanc.
In 8-iulie germanii se apropiasera de linia fortificata din care tragea artileria antitanc. Intr-o actiune disperata, nemtii au angajat in lupta in apropierea localitatii Prokhorovka, trupele lor de elita-Diviziile SS de blindate: Totenkopf, Adolf Hitler, Das Retch, Gross Deutschland sprijinite de trei divizii de infanterie.
Aceste trupe care erau crema militarilor celui de al treilea Riech au strapuns la inceput frontul rusesc dar mai apoi au fost respinse de trupe de elita rusesti conduse de gen A S Zhadov-Armata 5 Garda-infanterie si gen P A Rotmistrov-Armata 5 Garda-tancuri

Această bătălie este considerată cel mai cunoscut episod al opoziţiei de 50 de zile din arcul de la Kursk. Pe 12 iulie în zona staţiei de cale ferată Prohorovka a avut loc cea mai mare bătălie de tancuri din cel de al Doilea Război Mondial. De ambele părţi au participat până la 1.200 de tancuri şi piese autopropulsate.

Dezvoltând ofensiva, trupele sovietice de infanterie, sprijinite din aer de forţelor armatelor aeriene a 2-a şi a 17-a, de asemenea, de aviaţa de mare distanţă, l-au aruncat pe adversar la 140-150 de kilometri spre vest şi au eliberat oraşele Oriol, Belgorod şi Harkov.

Pe 23 august, o dată cu cucerirea oraşului Harkov, s-a încheiat operaţiunea ofensivă Belgorod-Harkov, partea finală a bătăliei de al Kursk.

Potrivit unor surse sovietice, Wehrmacht a pierdut în bătălia de la Kurs mai mult de 500.000 de soldaţi şi ofiţeri şi 1.500 de tancuri. Pierderile trupelor sovietice s-au ridicat la 254.470 de oameni şi mai mult de 5.000 de vehicule blindate.

Hitler nu a tinut cont in pregatirea acestai batali de o serie de considerente care ar fi trebuit sa-l determine sa ramana in devensiva. In acel moment liniile de aprovizionare a nemtilor era extrem de lungi. Pt ca un tanc nou sa ajunga in zona de operatiuni trebuia sa fie transportat cam 1500-2000 de Km.Acest lucru era valabil pt trupe de inlocuire, munitie, alimente si combustibili.
In timpul bataliei foarte multe tancuri nemtesti au ramas fara combustibil,pt ca nemtii nu au reusit sa aduca cantitati suficiente,pe drumurile desfundate ale Rusiei sau pe calea ferata sabotata in permanenta de trupele de partizani.

In contrast cu situatia nemtilor, rusii erau acum mult mai bine echipati si antrenati decat fusesera in toamna anului 1942. Fabricele de armament erau deja mutate in Siberia orientala si produceau la capacitate maxima in special tancuri T-34 care au fost vedetele acestei batali.

Pe data de 12 august rusii au lansat contraatacul  folosind un numar sensibil superior de soldati si tancuri. In total in aceasta batalie au participat peste 2 000 000 de soldati,10 000 de tancuri si 4 000 de avioane.
Victoria zdrobitoare i-a determinat pe rusi sa continuie ofensiva pe un front mult mai larg, ofensiva care se va incheiea cu cucerirea Berlinului.