ARHIVA NATIONAL GEOGRAPHIC: ”România vrăjită, perla Europei de Est”. Impresiile unor jurnalişti americani despre România anilor 1930

În 1934, National Geographic Magazine SUA dedica două numere (peste 120 de pagini) ”României vrăjite, perla Europei de Est”, o ţară plină de culori, de obiceiuri străbune, de o ospitalitate rară, cu o capitală în care se îmbină vechiul şi noul, ”asemănătoare cu New York”. Un articol impresionant, descrieri melancolice, amintiri dulci şi zâmbete triste. FOTOGALERIE DE COLECŢIE.

În 1934, o echipă National Geographic încerca să ajungă în Sibiu. Vrăjiţi poate de frumuseţea meleagurilor noastre, de pajişti, păduri, râuri şi munţi, nu au observat groapa uriaşă (eterna groapă românească) care se întindea în faţa lor. Chiar şi cu ajutorul trecătorilor, nu au reuşit să scoată maşina şi au fost nevoiţi să înnopteze în ea. Abia a doua zi, după ce zeci de oameni se adunaseră, a fost trasă maşina cu ajutorul cailor. Înainte de a porni din nou la drum, americanii au fost omeniţi cum se cuvine de săteni. A fost primul contact al lor cu românii.

În cele câteva luni petrecute în România, autorii articolului au călătorit mult, căutând să înveţe despre istoria noastră, despre obiceiuri şi despre oameni. Au remarcat caracterul de regulă al tradiţiilor străvechi, precum şi influenţele şi reminiscenţele tuturor popoarelor care au trecut pe pământurile noastre, romani, turci, huni, tătari, cumani, misterioşii turanieni.

”Dacă Paris poate reprezenta Franţa, Bucureştiul nu prea se potriveşte cu restul României. Este un oraş vesel, cosmopolit, deseori numit «Micul Paris». Străzile sunt aglomerate cu femei frumoase şi îmbrăcate cu gust, ofiţerii de poliţie strălucesc în uniformele lor, iar străinii contrastează uneori cu ţiganii zdrenţăroşi şi ţăranii români îmbrăcaţi în costume tradiţionale. Din restaurantele şi cafenelele aproape tot timpul pline, răsună până în stradă dialoguri politice şi bârfe”, au scris redactorii în paginile revistei.

Familia Regală defila pe Calea Victoriei, într-o caleaşcă trasă de şase cai albi, iarna pe bulevarde treceau sănii cu zurgălăi, pieţe şi târguri se întindeau pe malul Dâmboviţei, scriitorii şi poeţii umpleau terasele şi parcurile, iar de la Ateneu se auzea muzica fermecată a lui George Enescu. Terenurile din jurul Bucureştiului semănau cu cele din Kansas, locul de baştină al jurnaliştilor. ”Ţăranii români, îmbrăcaţi mereu în haine populare, sunt întotdeauna extrem de plăcuţi. Tot timpul politicoşi, veseli, muncesc mult în păduri şi pe ogoare, deşi deseori ineficient, folosind uneltele strămoşilor lor”, scria National Geographic în 1934. În multe locuri, nimic nu s-a schimbat până astăzi.

”Ţiganii, care înalţă multe tabere în Delta Dunării, pot părea de departe un popor nomad romantic, plăcut. De aproape însă, când îi vezi mizerabili şi îmbrăcaţi în cârpe rupte, realizezi cât de departe este realitatea de mistic. Însă muzica lor este minunată. La aproape fiecare colţ de stradă poţi întâlni câte unul care este gata să îţi cânte melodii de vioară pentru câţiva lei”.

România era pe locul patru la export de petrol (întrecută doar de SUA, URSS şi Venezuela) şi printre primele ţări la exportul de grâne. Balcic (Bulgaria), Chişinău (Basarabia) sau Vâlcov (Veneţia Estului, ţinutul caviarului, astăzi în Ucraina) erau pământ românesc. Transilvania se diferenţia puternic de restul României prin port, limbă, arhitectură şi trăsăturile fizice ale locuitorilor ei. Cei de la National Geographic au considerat ”adevărate bijuterii” Braşovul, Sibiul şi Sighişoara, cărora le-au dedicat numeroase pagini.

În călătoria prin Moldova, echipa National Geographic a ajuns într-un cătun ”de patru-cinci case”, unde se sărbătorea o nuntă. ”Erau atât de curaţi şi de fericiţi, fără nicio grijă, încât problemele financiare şi Marea Depresiune păreau la milioane de mile distanţă. Erau frumoşi în hainele lor de sărbătoare, cele mai frumoase pe care le-am văzut în România. (…) Întreaga lume cunoaşte măiestria românilor în cusătura, croiala şi broderia hainelor. Cusute în lungile ierni geroase, acestea sunt vândute la preţuri mari peste tot în lume. (…) Olăritul este la fel de primitiv, dar şi minunat precum cel al nativilor indieni din America”.

”Dar ce ştie lumea despre bogăţia bogăţiilor arhitecturale şi artistice din România – mănăstirile medievale fortificate? De ce nu vin turiştii aici să se bucure de frumuseţile monumentelor bizantine, aşa cum se duc să vadă moscheile din Istanbul? De ce atât de puţini oameni au vizitat şi au povestit despre mănăstirile ce înglobează atâta istorie şi legendă? Simt că însuşi poporul român este prea puţin conştient de valorile pe care le are în Moldova şi Bucovina.” Amintim, articolul a fost scris în 1934. Suntem în 2013 şi nimic nu pare să se fi schimbat!

Vastul material este încheiat într-o notă elogioasă: ”Şi astfel, în văile adânci pline de fagi şi de stejari şi pe crestele înalte ale Carpaţilor, se află aceste rare comori de o frumuseţe incomparabilă, învăluite într-o atmosferă de romanţă legendar-medievală ce abia aşteaptă să încânte pe cel ce are curiozitatea să le caute”.

Sursa: romaniaregala.wordpress.com