Amfiteatrul parasit de langa Oraselul Copiilor

Intr-un Bucuresti sugrumat de tunuri imobiliare si proiecte agresive de edificare, spatiile verzi si de recreere pierd din ce in ce mai mult teren, atat la figurat, cat si la propriu. Iar daca pe teren nu construieste nimic, proprietarul il imprejmuieste si il lasa de izbeliste, pana cand apare un investitor care este dispus sa-i ofere suma ceruta pentru a cumpara. De obicei, asta nu se intampla prea curand – sau niciodata – astfel ca nimeni nu se poate bucura de utilitatea lor, nici macar bucurestenii. Terenuri cu suprafete vaste care odata erau parcuri, spatii culturale sau alte spatii de agrement, zac astazi intre gardurile vechi si pline de afise publicitare, asta in cazul fericit in care gardurile nu au fost deja furate (la comanda sau nu) de hotii de fier vechi…

Aceeasi soarta o are si amfiteatrul abandonat din cartierul Martisor. Pe langa acest obiectiv de explorare urbana, in zona veche a cartierului mai intalnim si Casa Memoriala Tudor Arghezi, Biserica Martisor (1944), dar si cel mai ingust segment de strada din Bucuresti, pe Strada Obolului! 

Ne aflam in imediata apropiere a celor trei parcuri “sudate” care alcatuiesc cea mai intinsa zona verde din sudul orasului: Parcul Tineretului (cel cu lacul, aflat in lunca Dambovitei), Oraselul Copiilor (cu parcul de distractii) si Parcul Lumea Copiilor (de langa Palatul Copiilor – reamenajat in 2011 si extins pana la contactul cu Oraselul). Exact la limita comuna dintre ele, pe o platforma mai inalta, troneaza Sala Polivalenta (1974 – Palatul Sporturilor si Culturii), conceputa a fi cel mai mare centru de acest tip din Bucurestii anilor ’70. O data cu aceasta, Strandul Pionierilor (Copiilor / Vacaresti), impreuna cu un teatru de vara, completau armonios peisajul noului oras, care avea sa se dezvolte la sud cu noi cartiere “dormitor”: Pionierilor si Berceni. Amenajarea din anul 2011 a Parcului Lumea Copiilor si conectarea acestuia cu Oraselul Copiilor au condus la desfiintarea Strazii Secerei, care se aciua pe la baza versantului abrupt dintre Dambovita si Martisor, si care astazi se afla pe o proprietate privata… Strada trecea chiar prin fata scenei teatrului de vara si totodata traversa latura sudica a strandului.

Amfiteatrul parasit se afla la capatul nordic al strazilor Cararuia, Jirului, Dambului si Urcusului. Astazi, face parte dintr-o proprietate privata, impreuna cu terenul aflat la vest de acesta (conform schitei de mai jos), in suprafata de aproximativ 3 hectare. Asa cum se va vedea din cele doua imagini satelitare comparative, pana prin anul 2009 existau inca stalpii de iluminare ai teatrului de vara, demontati ulterior… Teatrul de vara a fost amenajat pe versantul natural al orasului, ca si in cazul Amf. Eminescu, Arenele Romane, mai nou Herastrau. Tribuna se constituie din 4 segmente dispuse in forma de amfiteatru, iar scena este de forma octogonala. Spatiul verde din spatele tribunei a fost partial ocupat de o constructie si o gradina de legume, imprejmuite in asa fel incat daca vrei sa treci dintr-o parte in alta, trebuie sa cobori in interior. De la o vreme, locul a devenit insalubru, aici aruncandu-se adeseori deseuri provenite din constructii. Verile trecute,  tinerii care jucau mingea erau singurii “artisti” de pe scena. Din pacate, nici macar ei nu-si mai pot desfasura activitatea in deplina siguranta… De la marginea superioara a amfiteatrului se deschide o panorama impresionanta asupra orasului, dominata de noile blocuri-turn ale cartierului Asmita Gardens, astfel ca amatorii de apusuri se simt intotdeauna in largul lor pe-aici. Este unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere ale orasului.

(a se deschide urmatoarele imagini in ferestre separate)

imagine Bing Maps 2008

imagine Google Maps 2012

Oare cat mai dureaza pana cand amfiteatrul sa fie rapus si el sub sapaturile unei fundatii de bloc, cum este cel care troneaza amenintator pe latura estica? Vom mai vedea vreun spectacol in aer liber tinut in fata a cel putin 3000 de spectatori, cat este capacitatea medie a tribunei? Spatiul nu apartine primariei, dar daca municipalitatea l-ar cumpara, oare ar sti ce sa faca cu el? Reorganizarea recenta a Oraselului Copiilor descurajeaza total si intareste scepticismul cu privire la sansele de dezvoltare logica a zonei. In anul 2011, a disparut de pe suprafata Pamantului (dar nu si din memoria localnicilor) o bucatica din istoria feroviara a Romaniei si Bucurestilor.

Sa ne amintim de trenul pe linie ingusta din Oraselul Copiilor!

Vara lui 2011 a debutat cu inchiderea oficiala a parcului de distractii, in vederea reamenajarii la anumite standarde. Cu totii am crezut ca traseul de cale ferata in circuit, care “taia” pe alocuri aleile parcului, va face parte din aceasta modernizare indelung asteptata. Sinele vechi au fost scoase, iar locomotiva impreuna cu cele 3 vagoane au fost “izolate” in depoul de la marginea vestica a Oraselului. A urmat casarea lor si transformarea vechiului depou in atelier auto. Pe fostul traseu (aproximativ) de cale ferata a fost “turnata” o alee asfaltata, imprejmuita cu un gard din lemn (cel viu a fost taiat), pe care probabil ca va circula un “trenulet” electric, fara sine si fara glasul obisnuit al rotilor…

Piesele de cale ferata (2 kilometri de retea, ecartament 760 mm), dar si materialul rulant, au ramas neschimbate de-a lungul celor 30 de ani de functionare. Motorul era diesel, astfel ca ii cam  ”afuma” pe pasagerii aflati in primul vagon, in functie si de bataia vantului  Aleea principala era impanzita din loc in loc cu indicatoare in forma de X rasturnat pe care scria “atentie la tren”. Traseul era delimitat de gard viu si copaci, intr-un peisaj care oferea pasagerilor (de regula de varste mai mici) impresia de calatorie in natura cea misterioasa, nicidecum intre terase si garduri.