Cripta secretă de la Adamclisi

Tropaeum Traiani este un monument triumfal roman în Adamclisi, județul Constanța, ridicat în cinstea împăratului roman Traian între anii 106-109d.Hr. pentru a comemora victoria romanilor asupra dacilor în anul 102 d.Hr.

Acesta a fost reconstituit în 1977, după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine. În muzeul adăpostit în interiorul acestuia se găsesc părți din monumentul original.
Primele săpături au fost întreprinse începând cu anul 1882 de către Grigore Tocilescu.

Monumentul, în varianta în care a fost reconstituit de către arheologi, este alcătuit dintr-un soclu cilindric, care are la bază mai multe rânduri de trepte circulare, iar la partea superioară un acoperiș conic, cu solzi pe rânduri concentrice de piatră, din mijlocul căruia se ridică suprastructura hexagonală. La partea superioară se află trofeul bifacial, înfățișând o armură cu patru scuturi cilindrice. La baza trofeului se află două grupuri statuare care conțin fiecare reprezentarea trupurilor a trei captivi.

Înălțimea monumentului împreună cu trofeul este aproximativ egală cu diametrul bazei și anume circa 40 m. De jur împrejur, cele 54 de metope din calcar de Deleni, înfățișează în basorelief scene de război. Metopele erau lespezi dreptunghiulare cu înălțimea de 1,48‐1,49 m. Din cele 54 metope inițiale, se mai păstrează 48.

Deasupra metopelor se află o friză cu 26 de creneluri, din care s-au păstrat numai 23, sculptate și ele în basorelief, care alcătuiesc coronamentul nucleului circular.

Ansamblul, din care făcea parte monumentul, mai cuprindea un altar funerar, pe ai cărui pereți se aflau înscrise numele celor aproximativ 3.800 de soldați romani căzuți probabil în lupta de la Adamclisi, și de asemena un mausoleu, cu trei ziduri concentrice, în care se pare că a fost înmormântat comandantul (praefectus castrorum), care, cu prețul vieții sale, a decis victoria din anul 102.

La 2 km vest de monumentul triumfal a fost întemeiată de Traian cetatea romană Tropaeum Traiani, care este menționată în inscripții pentru prima dată ca municipiu în anul 170.

Dar aceasta nu e totul, sub ruinele monumentului au stat ascunse, pentru milenii, osemintele unor martiri in numele creştinismului.

Secole la rand, moastele sfintilor de la Adamclisi s-au aflat intr-o cripta secreta sub cea mai importanta bazilica descoperita la Tropaeum Traiani.

Nimeni nu a stiut de ele. Nici macar arheologii echipei lui Grigore Tocilescu. Ei au efectuat primele sapaturi in perimetrul respectiv, au descoperit bazilica, dar nu si cripta in care se aflau moastele. Sapaturile lor insa au afectat grav cripta, iar apa prelinsa din ploi si zapezi a sters pentru totdeauna numele celor cinci sfinti scrise cu vopsea pe unul din pereti.

Senzationala descoperire a fost descrisa si publicata intr-un studiu, de catre Ion Barnea, intr-un numar al revistei “Pontica” din 1978. Retinem din acest document, pe langa multe amanunte interesante, si faptul ca in decursul veacurilor cripta a fost profanata, iar sfintele moaste imprastiate pe jos.

Sapaturile arheologice la Tropaeum Traiani au fost incepute inainte de anul 1900, iar celebra de acum bazilica “A”, pe care Grigore Tocilescu a denumit-o “forensis” iar Vasile Parvan “simpla”, a fost descoperita la mica distanta de strada principala a cetatii Tropaeum. Bazilica propriu-zisa este orientata spre est, este bine proportionata, are trei nave si un nathex, iar ca dimensiuni 30 m/17,60 m, fara absida. Constructia a fost ridicata din ziduri groase de circa 1 m, din pietre cioplite neregulat, care sunt legate cu mortar amestecat cu caramida sfaramata. Ceea ce se mai pastreaza astazi este doar o mica parte din acest zid, putin ridicat peste nivelul pardoselii.

O cripta secreta in care se cobora pe o scara de lemn

Marea descoperire insa avea sa fie facuta de celebrul profesor Ion Barnea, in timpul sapaturilor de verificare execuate intre 1971-1973.

Accesul in cripta se facea printr-un coridor in panta, lung de 4,20 m si larg de 1,15 m, marginit de pereti grosi de circa 0,70 m, situat la mijlocul laturii de vest a incaperii. In coridor se afla cel mai probabil o scara de lemn, deoarece nu s-a gasit nici un rest de trepte de piatra, marmura sau caramida.”Iata ce spunea in legatura cu aceasta profesorul Ion Barnea in studiul intitulat “Bazilica simpla (A) de la Tropaeum Traiani”, pe care l-a publicat in 1978, in revista “Pontica”: “In urma sapaturilor de verificare, s-a constatat ca bazilica avea cripta si atrium. Cripta situata sub paviment, la extremitatea de est a navei mediane, se prezenta ca o incapere dreptunghiulara (2,70 m/2,30 m), inalta de 2,50 m, acoperita de o bolta semicilindrica, orientata E-V, prabusita in intregime…

Cu emotie, arheologii au patruns in interiorul criptei, ai carei pereti erau acoperiti cu un strat de tencuiala roz, gros de cca 1 cm. “Pe peretele de est, la mijloc, se observa un chenar dreptunghiular, lung de 0,79 m si inalt de 0,64 m, in care, ca intr-un caiet de dictando, se afla sase intervale inguste, late de cate 4 cm, si sase lungi de cate 7 cm, toate incizate in tencuiala umeda. In intervalele largi fusese pictata cu vopsea galben-verzuie o inscriptie in limba greaca, ce n-a putut fi reconstituita, deoarece in momentul descoperirii abia se mai distingeau din text urmele foarte slabe a doua trei litere… Sub stratul gros de daramaturi, pe pavimentul din care nu s-au pastrat decat cateva caramizi… zaceau imprastiate resturile a cinci schelete omenesti, fara nici o urma de sicriu sau obiect de inventar, cu exceptia unui mic cui de arama de la vreun cosciug sau cutie de lemn pentru moaste, totul aratand ca cripta fusese profanata inainte de daramarea boltii. Scheletele apartin probabil unor martiri ale caror nume nu le cunoastem, deoarece cu toate incercarile facute, din textul inscriptiei nu s-a putut recupera nimic, iar Martirologiile sau alte izvoare literare nu stim sa faca vreo mentiune despre existenta unor martiri crestini la Tropaeum sau despre transferarea mai tarzie a unor relicve sfinte in aceasta cetate. Recent, s-a emis ipoteza ca moastele Sfantului Ciril de Axiopolis au fost transportate la Tropaeum, oras care ar fi luat numele acestui martir, dar deocamdata nu exista nicio dovada in acest sens”, spunea Ion Barnea.

In interiorul criptei au mai fost descoperite un colt de placa de marmura, gros de 4 cm, trei fragmente marunte de tencuiala de culoare galbena, un fragment de amfora pe care se mai distingea un rest de inscriptie cu vopsea rosie, alte fragmente ceramice, majoritatea de amfore tarzii, si un fragment de vas de sticla cu decor in relief. In apropierea criptei, la 1 m adancime, s-a gasit un opait piriform, de factura locala, decorat pe chenarul discului cu cerculete si semnul crucii in relief, iar mai jos, cu circa o jumatate de metru, intr-un strat de arsura apartinand sfarsitulului secolului IV – inceputul secolului V, un alt opait piriform, de provenienta microasiatica, executat dintr-o pasta si intr-o tehnica superioara, avand ca ornament in jurul orificiului pentru ulei o rozeta, iar pe chenarul discului o coarda de vita de vie cu struguri, simboluri ale crestinismului primelor secole.

Sapaturile si cercetarile arheologilor au dus la concluzia ca aceasta bazilica a fost inaltata in jurul anului 500, peste daramaturile nivelate ale unor constructii din secolele II-IV si peste pavajul unei strazi din secolul IV, pe locul acesteia neexistand nici un lat lacas de cult anterior. Toate acestea demonstreaza ca in perioada ridicarii bazilicii crestinismul isi consolidase bine pozitia in zona. Cripta apartine bazilici de la inceput. O dovedesc atat tehnica de constructie cat si dimensiunile ei care arata ca inca de la inceput se stia care anume relicve de martiri crestini vor fi aduse si depuse inauntrul ei.

S-a mai constatat ca in cursul secolului al VI-lea bazilica a fost refacuta, din aceasta perioada datand o baza de colonita de marmura alba, care, probabil, provine chiar de la masa altarului.

Anii au trecut, cercetarile au continuat la Adamclisi, dar despre existenta acestor sfinti nu s-a mai scris nimic. A fost o perioada in care se zvonea despre ramasitele lor ca in momentul descoperirii, din cauza contactului cu aerul, s-ar fi sfaramat complet.

Dupa mai bine de un mileniu de la data la care crestinii acelor locuri au depus in cripta de sub biserica lor moastele celor cinci sfinti, probabil pentru a le ocroti cetatea de boli si necazuri, putinii turisti care mai viziteaza astazi cetatea de la Adamclisi nu cunosc aceasta poveste.